Radu Restivan

Se numeşte werock.ro. Şi e tare. We will rock. Sunt mândru de el şi de echipa cu care am pornit la drum. Pe Facebook îi puteţi da like aici.

Săptămâna asta am tot fost întrebat despre plecarea de la Libertatea.ro şi noul job.  Mă gândesc că ar fi util să explic în câteva cuvinte pe blog. De luni (11 octombrie) lucrez la 2activePR, o agenţie de comunicare foarte mişto şi cu un sediu ca-n poveşti. M-a atras extrem de mult posibilitatea de a lucra [...]

În mod normal, profit de noaptea de sâmbătă. Pentru că se întâmplă destul de rar să fiu liber și să n-am nimic de făcut duminică. Așa că ies pe undeva. Naiba știe. Cert e că sâmbăta asta am văzut vreo șase-șapte episoade din Californication până la 06:31. Adică tot ce mai aveam de văzut din [...]

După ce am bifat o primă pagină a GSP-ului cu pozele de la Finala UEFA Champions League, azi am avut surpriza să văd altă fotografie a mea pe prima pagină a YGSP. Din păcate asta nu a mai fost semnată, la fel ca cele din ziar.

După ce fotografiile făcute la finala Champions League de la Madrid au intrat în două ediții de print ale ziarului Libertatea (pe online au însumat mult peste 100.000 de vizualizări: Chivu, Adelina și alte materiale), am fost plăcut surprins să văd pe prima pagină a GSP-ului de azi fotografia mea. Pe scurt, poza mea e [...]

Direct de la zgura de la Nisa am ajuns la București, unde am dormit câteva ore. De fapt n-am dormit pentru că m-am zvârcolit de emoții. Plec la Madrid pentru finala UEFA Champions League dintre Inter Milano și Bayern Munchen. Știu, am mai zis asta, dar am emoții mai mari ca-n clasa I.

Ziua în care devii vampir nu este aceea în care stomatologul spune despre colții tăi că sunt sănătoși. Sau albi, mă rog. Ziua transformării pică-n momentul în care degetele nu mai sunt suficiente să contorizeze serile nedormite. Atunci când mintea devine mai ascuțită la 03:00 decât la 15:00. Și când ajungi să confunzi treiurile între [...]

Niciodată nu am folosit un trepied când am făcut poze. Niciodată nu mi-a plăcut să-mi editez fotografiile. Consider că valoarea unui cadru este dată (şi) de chinul fotografului. Nu e plăcut să ţin o cameră în poziţie fixă timp de două ore când trag la un meci. Dar e al dracului de plăcut când văd [...]

E ciudat ca tocmai la capătul lumii găseşti liniştea pe care o cauţi de mult timp.

De câteva luni tot spun că postez ceva mai de suflet, pentru că scriam prea serios. Îmi pare rău că momentul nu îmi permite să exprim bucurii. Oricum Bitză o spune mai bine… Bitza – Memento mori oricum, cine a zis că n-am voie să scriu prostii pe blog?