Radu Restivan

Monte Carlo e la fel ca în filme. La un semafor se pot număra milioanele de euro plătite pe mașinile care, deși au sute de cai putere, așteaptă cuminți lumina verde. Totuși, n-am pozat mașini. Aș fi vrut să imortalizez singurul Logan din zonă, dar nu aveam camera la mine. Luxul e același din filme, uneori chiar orbitor, astfel încât ți-e rușine să arunci țigara pe stradă.

După cum v-am obișnuit în micile escapade, iată o galerie foto de la Monaco. Clicky clicky, unele cadre sunt chiar mișto.

În mod normal, profit de noaptea de sâmbătă. Pentru că se întâmplă destul de rar să fiu liber și să n-am nimic de făcut duminică. Așa că ies pe undeva. Naiba știe. Cert e că sâmbăta asta am văzut vreo șase-șapte episoade din Californication până la 06:31. Adică tot ce mai aveam de văzut din seria întâi. De la Friends, nici un serial nu m-a prins în halul ăsta. Povestea e fabuloasă.

Iar spre final am spart veioza cea mișto din Ikea, care întotdeauna am spus că-și va găsi sfârșitul într-un altfel de context. Californication e un serial atât de bun încât să spargi lucruri în casă? Din neatenție, desigur.

După ce am bifat o primă pagină a GSP-ului cu pozele de la Finala UEFA Champions League, azi am avut surpriza să văd altă fotografie a mea pe prima pagină a YGSP. Din păcate asta nu a mai fost semnată, la fel ca cele din ziar.

După ce fotografiile făcute la finala Champions League de la Madrid au intrat în două ediții de print ale ziarului Libertatea (pe online au însumat mult peste 100.000 de vizualizări: Chivu, Adelina și alte materiale), am fost plăcut surprins să văd pe prima pagină a GSP-ului de azi fotografia mea. Pe scurt, poza mea e pe prima pagină a celui mai important ziar de sport din România. Uha!

Vezi pe Libertatea.ro întreaga galerie foto cu Cristian Chivu imediat după câștigarea UEFA Champions League. Și da, numai eu l-am fotografiat cu steagul în mână în drumul spre vestiar. Pentru că l-am rugat frumos să facă asta pentru singurul fotograf român acreditat la finală.

Direct de la zgura de la Nisa am ajuns la București, unde am dormit câteva ore. De fapt n-am dormit pentru că m-am zvârcolit de emoții. Plec la Madrid pentru finala UEFA Champions League dintre Inter Milano și Bayern Munchen. Știu, am mai zis asta, dar am emoții mai mari ca-n clasa I.

De câteva luni încoace am început să cumpăr CD-uri originale. Am deja un teanc acasă cu muzică (majoritatea românească) pe care am plătit-o, iar artiștii și-au luat niște bani. Știu că nu fac avere din asta, dar sunt remunerați pentru miile de ore pe care le petrec în studio pentru a face un album. Nu e o muncă ușoară, așa cum cred unii.

Plătesc muzica pe care o respect și artiștii care îmi plac. Chit că dau 10 lei cu Gsp sau 25 de lei de pe raft, nu contează. Așa cum plătesc o cola când o beau, așa merită și artiștii. Dacă îți place un cântăreț, cumpără-i muzica. Dă trei, cinci, zece, doișpe lei lei ca să arăți că-ți place.

Pentru că m-am săturat de toți care zic că Puya s-a prostituat pentru bani de când cu Undeva în Balcani sau Change. Câți dintre voi aveți albumele La Familia în original? “Păi le-am luat de pe net, că-i gratis…” / Atunci nu mai comenta. N-ai dreptul să vorbești atunci când nu plătești. Poate s-au umplut de praf, dar am acasă “Bine ai venit în paradis” și “Nicăieri nu-i ca acasă”. “Fanii” ar trebui să știe despre ce vorbesc…

Știu, sunt un tip radical. Dar mă ghidez după un principiu sănătos: dacă ești serios, munca ta va fi apreciată.

Și acum o întrebare: când ați cumpărat ultimul album original de muzică?

În urmă cu ceva timp am renunțat la abonamentul Cosmote, o companie care mi-a creat numai neplăceri: facturi mari, furt grosolan în roaming, semnal prost acasă și la muncă (locurile în care petrec cel mai mult timp).

Așa că am decis să trec la cartelă. De ce să plătesc abonament doar de dragul de a avea încă o factură în cutia poștală?

[Read the rest of this entry...]

În doar câteva zile am primit aproximativ 120 de comentarii de la diferite adrese de mail, dar toate conținând două homepageuri: cuibulmeu.info și mariaj.info.

Ok, înțeleg că-i spam de doi lei și amărâții ale căror adrese de mail sunt folosite nu au nici o vină, dar de ce ai face spam pentru niște siteuri updatate ultima oară pe 16 septembrie 2009?

Nu prea pun youtubeuri, da’ ăsta meeeerge..

mulţam carmen (care nu citeşte bloguri!)

Citeam astăzi articolul lui Costin de pe refresh.ro despre “luarea unei decizii”. Apoi m-am dus pe cancan.ro la ultima oră (am dat link, duamne sfinte!) şi am ales ultimul articol. Imediat am dat pe News of The World. Acum serios, la ce bun să dai bani pe abonamente pentru agenţii foto când poţi, pur şi simplu, să apeşi butonul print screen? Idee de găselniţă: sursa – tasta PrintScrn.

Sursă foto: PrintScrn, Firefox