Liniştit
E ciudat ca tocmai la capătul lumii găseşti liniştea pe care o cauţi de mult timp. Pe o plajă rece şi îngheţată, Marea Baltică a fost un sfătuitor teribil, care mi-a ascultat toate gândurile. Am tras nişte linii foarte importante. Multe lucruri bune, multe lucruri rele, dar şi prea multe momente de nehotărâre. Atât de multe alegeri greşite, încât parcă cineva m-a blestemat când mi-a dat doar 20 de degete. Eram obosit. Nici un somn nu putea înlocui discuţia pe care trebuia să o am cu mine.
Nu aerul rece şi nici vreun zgomot puternic nu ar trebui să trezească oamenii. Dacă vor să doarmă, or să doarmă toată viaţa. Azi m-am descoperit. Şi nu sunt fericit. Am un singur prieten: timpul.
Au trecut două ore şi mi-am dat seama că aproape am degerat. Da’ sunt liniştit.
February 27th, 2010 at 23:37
frumos postu asta ;) chiar mi-a placut. poetic asa :))
February 28th, 2010 at 14:41
Radule, iti doresc sa te ocupi si cu fericirea, curand! Linistea e-un bun context pentru neliniste ;)
February 28th, 2010 at 19:42
Mai greu cu fericirea, nu tine exclusiv de noi. Dar lucrez si la asta, pe cuvant!
February 28th, 2010 at 23:50
Parol ca si eu! :)
March 2nd, 2010 at 21:47
Cand ne-am intalnit in B52 , cu ocazia petrecerii de la SNSPA, ti-am zis ca iti citesc blogul ori de cate ori am ocazia de a intra pe net:). Prin ceata cauzata de bautura in exces te-am vazut cu prietena ta. Nu stiu care iti sunt motivele de a fi trist, insa, orice s-ar intampla, nu-ti pierde zambetul inconfundabil si dorinta de a reusi lucruri minunate ( ex. astfel de poze superbe ). Linistea aduce fericirea.
Keep in touch:).