Mi se pare normal ca pe magazine ca Altex, Mediagalaxy etc. să fie semnalizat faptul că poți cumpăra în rate. Un frigider poate să fie 2.000 de lei, să zicem că niște rate sunt acceptabile, deși nu-s de acord cu asta. Și vorbim de lucruri cu adevărat utile într-o casă.

Încerc să-mi ghidez comportamentul consumatorist după un singur principiu: nu cumpăra ce nu-ți permiți sau nu îți este neaparat necesar.


Nu știu dacă înainte de criză era așa, dar fiecare magazin de haine are pe geam: cumpără în 4/6/8 rate! That’s sick, pe bune. Cum să cumperi o pereche de blugi în rate? Sau un tricou.. Nu mi se pare deloc normal. Dacă nici de un tricou nu ai bani, dă-l în mama lui. Poți să mergi pe stradă și fără el.

În primul rând, de ce să dai 200 de lei pe un tricou? Mai ales când nu-s reduceri. Lumea se schimbă, deja cu 200 de lei poți cumpăra un cuptor cu microunde sau un televizor mic. Dar să privim din perspectiva utilitaristă: la ce e bun un microunde când ai tricou șmecher? Așa bine merge laptele rece de dimineață când ți se văd sfârcurile întărite prin tricoul luat de la mall.

Revenind la ratele pentru blugi, chiloți sau umbrele. Dacă nu îți permiți o haină, n-o mai cumpăra, frate! E un semn care îți oferă vreo trei direcții clare:
1. Outleturi: Fashion House, Adidas Outlet, Elmec Outlet etc.
2. Reducerile din fiecare magazin (da, da, colțurile alea pe care românii le privesc de parcă se vinde căcat la pungă).
3. Haine de pe net (singurul exemplu care îmi vine în minte e Eastbay).
ah, mai e și varianta 4: idm sau alte porcărele de genul asta. Pur și simplu nu. Sunt numai haine de doi lei la preț de 10. And so on. Mizerie, jeg. Trebuie să trăiască chinezii din România cu ceva, nu?

Chiar vreau să fac o vizită la Fashion House, mi-a zis un amic că-i mai mișto decât la Parndorf.