Aventuri în România (I)
Am revenit printre ai noștri pe aeroportul din Valencia. Mi-am dat seama de asta abia când m-a pocnit o fetișcană cu bagajul în picior, chiar dacă nu se înainta către checkin. Și mă întreabă: “Ne mișcăm și noi nițel?”
Normal, mi-am amintit de mișcatul cu talent de acasă. Sună telefonul cuiva, noul hit al lui Adi Minune.
Acum care e marea problemă la îmbarcare. Cum să păcăleștii hoții de la compania aeriană cu 200 de grame de haine împuțite. Și încep discuțiile, ală de ce trece cu 20.5 kg și un plătește nimic? Să-l spânzurăm! Să îi împușcam pe toți, numai scandal să fie!
Ajung la poartă cu vreo oră înainte de decolare. Mă apuc să scriu postul astă. Un șmecheraș deja se pune la coadă, să prindă loc bun. Brusc, toți se duc la coadă. Eu scriu postul ăsta și mă uit la ei. Sunt dulci, cred că abia așteaptă să prindă locurile de la geam (da, e ora 21:00 și e beznă afară, nu se va vedea nimic pe geam).
Pe scaunul de lângă mine era o fată (acum am observat-o, când s-a dus la coadă). Ciorapi plasă până în gât și niște pantaloni scurți pe care ii purta și șase ani. Cizme lucioase, desigur.
România, te iubesc.
urmează aventurile din avion
February 16th, 2009 at 23:20
mwahahaa….sa vezi cand te-o razbi frigu din tzara :))
nu inteleg ce te astepti… daca unii romani sunt mai frecventi la zboruri decat echipajele, ce sa le faci.. oamenii stiu ce vor :D
p.s. locu l geam e super tare :D mie-mi place sa stau imediat langa aripa, sa vad cum se lasa o bucata din ea in jos la aterizare.
p.s.2. mie-mi place si cum arata Bucurestiul noaptea, toate luminitele cand te apropii de aterizare :D
February 17th, 2009 at 11:15
Vor să-l vadă pe Moș Crăciun, d-aia vor locuri la geam noaptea.
Nu e evident?
February 17th, 2009 at 17:26
nu e pentru ca nu prea cred ca au cum sa-l vada in conditiile in care “abia” a trecut :D
poate si-a tunat renii si vrea sa vada cum se comporta in regim de “livrare” :D
February 17th, 2009 at 18:23
De fapt e modul lor de a-si aduce aminte de eclipsa…uitee ce eclipsa lunga…duuuureaza!
February 22nd, 2009 at 10:51
Cat de bine te inteleg! :) Cand am zburat acasa, de Craciun, am nimerit cu niste taranoi infioratori. Nu s-au asezat chiar toti unul langa altul, ceea ce le-a oferit ocazia sa urle coversatii pline de cuvinte cenzurabile, tot zborul (mai putin cat au infulecat un amarat de sandwich de la tarom, atunci a fost o tacere reverenţioasă) si sa isi ceara unul de la altul, in gura mare si urlat, ţuica. Ţuica. Cum au trecut cu ea de security, nu stim. In fine. Povesti fara sfarsit.
February 23rd, 2009 at 21:15
Numai romanii pot tine tuica in fund. :D