Pasiune
Ce vă vine în minte când vă gândiți la un lucru făcut cu pasiune?
Eu mă gândesc la ceasurile elvețiene și la pastele italiene. Sunt doar niște exemple, dar dacă te duci în orice magazin de ceasuri din Elveția, vânzătorii îți vor descrie fiecare model pe care îl vând până la cel mai mic detaliu. Îți vor explica cum funcționează, de ce are 12 rubine și nu 11, cum să-l porți ca să reziste cel mai bine.
Iar cu pastele te vor întreba dacă vrei Orecchiette Tricolore sau Tagliatelle Zigrinate.
Simt furnicături pe piele când un vânzător îți explică cu drag ce îți vinde. Are putere să îți recomande un produs mai ieftin, pentru că știe că ți s-ar potrivi mai bine, iar asta te va face un client mulțumit.
De ce simt asta în o grămadă de țări, numai în România nu?
Știu, o sa ziceți că-s salariile mici și programul e lung. Și ce dacă? Câți dintre angajații fostului Media Galaxy din Unirii știau ce vând?
Am fost o dată sa îmi cumpăr niște căști de acolo. Voiam să îmi recomande un vânzator unele bune, să ma țină doi ani și sa fiu încântat de ele. Nu conta prețul, chiar căutam ceva de calitate. Am așteptat vreo 20 de minute să vină cineva, numai după ce m-am interesat cine lucrează la raionul ala.
Angajatului i se rupea de un client care căuta niște căști, când Media Galaxy vindea plasme, frigidere și alte chestii mai mari și mai scumpe.
Omul nu știa ce are pe raft. Mi-a recomandat niște porcării sinistre de 200 de lei (era o marcă noname, dar erau frumos colorate). Am luat unele mai ieftine, iar la două zile s-au stricat. Niște mizerii de căști.
Nu critic atitudinea vânzătorilor, care oricum este jenantă. Mi-e dor de un pic de pasiune a vânzătorului. Daca vrei să îți iei un tv, să te întrebe el cât de mare e camera în care vrei să-l pui, de unde bate lumina și cam ce tipuri de programe ai vrea să urmărești (unele televizoare sunt mai bune pentru filme, altele pentru transmisiuni sportive etc.).
În ziua în care se va întâmpla asta, o să cumpăr de dragul vânzătorului.
January 21st, 2009 at 19:48
Vino in Japonia, Raducu! O sa o gasesti la fiecare colt de strada, vanzatorii aici parca nu obosesc! Am intrat o data intr-o cofetarie cu o prietena care cauta un tort pentru o aniversare, insa, nefiind de-ale locului, am intrat intr-o cofetarie care era specializata pe facut prajituri(in fine la ei sunt separete gen prajituri japoneze si occidentale!)…oricum nu faceau torturi, insa nenea de acolo vazand dezamagirea de pe chipul nostru ne intreaba ce am patit. Ii spunem ca noi cautam un tort pentru o aniversare si ne zice: Pai cand va trebuie? In vreo 2 ore ne ducem acasa la un prieten…Daca veniti peste o ora jumatate va fac eu tortul. A calculat ce ii trebuie si ne-a zis cam cat ne costa si am revenit frumos, am platit si ne-am luat tortul. Eh! Cum sa nu ii iubesti?
January 21st, 2009 at 23:30
As cam veni, imi plac povestirile tale de acolo. Si oamenii-s tare faini, nu ca spaniolii care au boala pe romani.
January 22nd, 2009 at 17:59
Aici pentru mulți sunt prima româncă pe care o văd. La facultate sunt deja obișnuiți cu româncele, dar oamenii din oraș prea puțini au idee pe ce continent e România, dar sunt interesați să afle. Să vezi ce drăguți sunt că majoritatea agendelor au o hartă a lumii la sfârșit și te pun să le arăți unde e România…mulți dintre ei după ce îi întâlnești a doua oară știu mai multe chestii decât ai crede…caută pe internet…sunt curioși foc!!
January 22nd, 2009 at 19:54
îmi place.
January 23rd, 2009 at 01:56
@arina: nu poti sa compari Europa cu Japonia. aia au o alta mentalitate…
sunt atat de respectuosi si organizati incat dupa o ciomageala zravana, ca de la japonez la japonez,in locul unde au calculat ei ca stanjenesc cel mai putin restul populatiei globului, si-ar face politicos o plecaciune, s-ar saluta si si-ar vedea de viata in continuare…
...
January 23rd, 2009 at 02:41
Hehe, ce tare e jpegul.
January 23rd, 2009 at 08:02
Stiu ca nu se pot compara, dar nu ma pot abtine de la a compara tot timpul. Sunt multe chestii de la noi care imi par mult mai umane, mai ales in sfera privata, dar adevarul e ca din sfera publica Japonia pare aproape perfecta…Misto jpegul si in acelasi timp foarte adevarat: japonezii se antreneaza sa fie niste robotei, dar si robotii si oamenii au partile lor slabe. Recunosc ca ma las de multe ori fascinata, dar promit ca intr-o zi o sa scriu si despre cat de rece in care torni roboti. (Scuze, Radu, pentru ca sunt in afara subiectului deja!)