Radu Restivan

Foarte serios, mă bucur când văd o preluare de genul asta. Exemplul de azi, ziarul Fotbal Vest din Timişoara, care a preluat o poză de la Rapid - Timişoara şi m-a semnat în pagină.

Niciodată nu am folosit un trepied când am făcut poze. Niciodată nu mi-a plăcut să-mi editez fotografiile. Consider că valoarea unui cadru este dată (şi) de chinul fotografului. Nu e plăcut să ţin o cameră în poziţie fixă timp de două ore când trag la un meci. Dar e al dracului de plăcut când văd rezultatul muncii. Chiar dacă ar fi de două ori mai uşor cu un sprijin.

Satisfacţia e enormă când reuşeşti fără ajutor. În viaţă, există două categorii de oameni: fotografii şi pozarii.

Rapid București a învins cu scorul de 1-0 formația FC Timișoara, într-o partidă contând pentru Liga I disputată pe 5 martie 2010. Singurul gol al întâlnirii a fost marcat de Matic în minutul 26.

nu am mai pus watermark. cine fură, ajunge la pușcărie. (pozele aparțin lui Radu Restivan și se supun legii copyrightului. e relativ simplu. vrei ceva, îmi ceri. iei fără să ceri, plătești 5.000 de euro pe poză.)

preluări (cu link, așa cum se face):

1. dailysport.ro

2. sport365

Azi am donat sânge. Nu pentru cineva anume. E o chestie sănătoasă care va ajută pe voi (se mai regenerează lichidul roşu), dar şi pe oamenii care chiar au nevoie.

Procedura durează maxim două ore şi se poate efectua pe Str. C. Caracaş nr. 2-8, foarte aproape de Piaţa Victoriei. Lista completă a centrelor de donare o găsiţi aici.

Ştiu că nu se schimbă lumea cu juma’ de litru de sânge, dar aş fi cel mai bucuros om să aflu că doi cititori ai blogului au luat decizia de a dona după ce au citit asta. Hai!

La întoarcerea de la Billund am avut de pierdut vreo patru ore pe aeroportul Orio al Serio. Cum afară erau 20 de grade, am luat un autobuz de la aeroport până în oraș și m-am plimbat prin Bergamo.

Am mers direct în Citta Alta, unde căldura nu prea trecea de zidurile vechi. E tare mișto locația, iar în timpul avut la dispoziție n-am putut să văd nici un sfert din ce se putea admira. M-am mulțumit să mă plimb la întâmplare și să trag câteva cadre de amintire.

Dragilor, să fie Bergamo!

Mă întorceam din Bergamo cu autobuzul către aeroport. O gagică de vreo 25-26 de ani pe scaunul din faţa mea. Femeia avea o bere Carlsberg la sticlă şi o pungă de Pringles Hot (ceva de genul ăsta; chipsuri care put rău). Bea şi mânca de zor, din când în când râdea singură. La ora 17!

Am deschis geamul pentru că mirosea a bodegă obosită. Şi nu, nu era româncă, ci probabil italiancă. O peninsulară de neam prost.

aşa, pentru că prea aud că românii sunt ţărani. şi am chef să ţin cu ai mei în seara asta.

Danemarca este, așa cum m-am așteptat, o țară de vis. Am stat patru zile în Aarhus, un oraș plin de istorie și de lucruri frumoase.

Am găsit un parc de căprioare, am stat pe malul Mării Baltice și m-am plimbat ore întregi prin oraș. Ah, și cred că tocmai am făcut un cadru pentru viitoarea campanie Tuborg (poza numărul 2).

Click pe fiecare poză, chiar merită.

Pe piaţa muzicală din România au început să iasă produse foarte bune, pe care chiar le-aş da la export. Primul exemplu care îmi vine în minte este HaHaHa Production, un label ridicat de la zero de Smiley. Ei tocmai au lansat piesa “Plec pe Marte” (în exclusivitate pe libertatea.ro melodia + clipul = peste 60.000 de vizualizări), un featuring foarte profi între doi artişti importanţi din România: Smiley şi Cheloo.

Al doilea exemplu care îmi vine în minte este colaborarea din Grasu XXL şi Guess Who, din care a rezultat o piesă care poate va fi difuzată din cinci în cinci minute la radio, dar care va ridica ştacheta calităţii în RO: “Azi nu“.

Partea bună este că artiştii au început să colaboreze eficient şi să lanseze produse din ce în ce mai bune. Între RO şi UK/US este un decalaj enorm, mai ales din punct de vedere financiar, însă astfel de piese ne ţin capul sus.

Foto: divercitycafe.ro

E ciudat ca tocmai la capătul lumii găseşti liniştea pe care o cauţi de mult timp. [Read the rest of this entry...]

Mi-am găsit un low-cost indecent de ieftin și am decis să plec în Danemarca, unde un prieten care studiază acolo mă va găzdui pentru câteva zile.

De pe la vreo șapte ani am visat să ajung în Danemarca. Și acolo să vad Legoland. Din păcate, parcul se deschide pe 27 martie. E bine, o să am un motiv în plus să revin, poate peste 15 ani o să-mi duc copilu’ acolo.

Voi călători pe ruta București - Milano (Bergamo) - Billund, cu destinația finală Aarhus. Dacă o să am bani suficienți, sper să ajung și la Copenhaga. Promit să revin cu o galerie foto.

în timpul în care voi lipsi, am copt o surpriză foarte mișto pe libertatea.ro. stați pe frecvență.