2012 a început cu mult curaj. Un eveniment special, deosebit, ieşit din comun a fost head-line-ul lunii ianuarie în noua campanie head&shoulders.
Dani Coman este un tip excepţional, cum rar am întâlnit în fotbalul românesc. Şi care a acceptat să fie antrenorul FC Freshness, păstrând tăcerea înainte de evenimentul în care am dezvăluit adevăratele sale intenţii.
Practic, “am rupt baraca” :) Povestea, mai jos.
Cred că am ajuns în momentul în care ne pasă prea puțin de noi, de ceea ce ne place și de lucrurile care ne fac fericiți. Nu vreau să vorbesc pentru toată lumea, tocmai de asta o să mă faultez doar pe mine. Mi se pare că am o tonă de griji și că am început să-mi programez întâlnirile cu prietenii în agenda.
Ceea ce e trist, pentru că s-a dus dracu’ tot spontanul și tot frumosul. Nu vreau să dezvolt prea mult subiectul, cu siguranță vă dați seama unde bat și, probabil, toți suntem în situația asta.
Nu mai avem timp de noi. Lăsăm lucrurile mici, dar importante, pe mâine. Poimâine, răspoimâine… Și uităm de ele. Știu că poate sună pueril și pare că-i ușor să ne hrănim pasiunile, dar nu e chiar așa. Nu ne dedicăm suficient timp.
Mie îmi place să joc tenis, probabil știți asta deja. Dar sufăr că nu am timp să joc. Ideea postului mi-a venit azi pe la 1 noaptea, când mă întorceam de la tenis, după vreo trei ore care m-au făcut fericit. Poate că o să adorm cam târziu și o să am cearcăne mâine la muncă, dar o sa fiu un pic mai fericit. Și cred că suntem mai eficienți în tot ceea ce facem atunci când suntem fericiți (și obosiți)… decât odihniți și, desigur, mai puțin fericiți.
În fine, nu vreau să schimb lumea cu nimic, da’ dacă nu aveți timp de ceea ce iubiți, e timpul să vă faceți.
Weekendul trecut, mai precis duminică, am făcut parte dintr-un meci de fotbal spectaculos, plăcut, între prieteni şi alături de jucători de legendă ai fotbalului românesc: Rică Răducanu şi Helmuth Duckadam.
Meciul de fotbal, organizat de băieţii (geniali) de la sportmeet.ro cu sprijinul Bwin, a fost un real succes: pe lângă jucători, la terenul de fotbal au fost şi alţi bloggeri, spectatori, dar şi o groază de reprezentanţi media, care au marşat pe “Steaua iar a luat cinci goluri, însă într-un meci al suporterilor” :)
Instrucţiunile lui Rică de la marginea terenului ne-au făcut să jucăm din plăcere, chiar dacă ne-a certat. Noroc cu Mircea Meşter şi Bogdan Marin, care au dat nişte goluri superbe!
Marcatori: Toma Nicolau, Bogdan Dascalescu, Lucian Marin / Mircea Meşter x 3, Bogdan Marin x 2
Cartonase galbene: Mircea Mester
Arbitru: Marian Stan
Acum câteva zile m-am gândit să mă înscriu la #bwinderby Steaua 2.0 Rapid 2.0, o iniţiativă care mi se pare foarte mişto. Am scris un text despre Rapid pe blogul lui George (care a fost suficient de drăguţ să îmi găzduiască postul cât timp a fost hostingul pe radurestivan.ro picat) şi astăzi am aflat că am fost selectat. Voi juca duminică de la 14:30 în versiunea web a derby-ului Steaua – Rapid.
Cele două echipe vor fi antrenate de Helmuth Duckadam şi Rică Răducanu, încă un motiv în plus să sper că va ieşi un meci cu totul şi cu totul spectaculos.
“11-le” aliniat (de fapt suntem 10 în lot) este format din: Adi Zăbavă, Jack Rider, Bogdan Fechita, Emil Dragota, Mircea Mester, Bogdan Marin, Alex Tunaru, Andrei Lacatus şi Ionuţ Albotzel. Ah, şi subsemnatul!
Am auzit că e mare bătaie pe bilete la marele derby, aşa că veniţi din timp la eveniment!
Blogul a fost căzut câteva zile din cauza unor băieţi de prin soviet mother union care l-au spamat cu comentarii. Motiv pentru care am băgat o drăcie de verificare înainte de postarea unui comentariu – o adunare simplă, da’ care omoară roboţeii. Îmi cer scuze de inconvenient, da’ shit happens :)
Duminică am plecat de la București cu Jameson Bus, un proiect foarte, foarte mișto. Azi am poposit la Iași, urmează Cluj, Sibiu și Timișoara. Cam atât voiam să zic: slainte!
Ce dobitoc, incredibil! Mi-a făcut semn cu un deget să ii aduc o bere, apoi mi-a zis că de fapt ceruse două. Îmi venea să îi dau cu carafa în cap. Şi şefu’ i-a ţinut partea, parcă voia dinadins să mă facă pe mine de căcat! Ce dobitoc, cum să ridice un singur deget pentru două beri.
De dimineaţa, o tipă se ducea la muncă. Chelneriţă, îmbrăcată deja cu tricoul pe care-l poartă la terasa din centrul istoric (acolo a coborât). Aşa vorbea despre un client, probabil un om care a făcut semn să aducă nişte beri, apoi a îndrăznit să îi mai ceară o bere. “Ce dobitoc”?!?!?!?!?!?!
Săptămâna trecută, la o terasă din aceeaşi zonă. O amică de la masa noastră cere o bere nefiltrată. Chelneriţa îi spune că nu au aşa ceva, apoi ne-am amintit toţi cei de la masă despre o bere nefiltrată foarte bună (şi am amintit că se găseşte doar la Kaufland). Când am pronunţat cuvântul Kaufland, chelneriţa s-a uitat la noi de parcă eram mânjiţi pe faţă.
Nu vreau să mă întind în comentarii, dar nu mi se pare normal. Poate pentru că de curând am fost la Istanbul şi am văzut ce înseamnă comerţ mişto, cu oameni care te tratează frumos ca să cumperi de la ei sau să le foloseşti serviciile. Mă gândesc că singura soluţie ca un prestator de servicii să nu mai desconsidere (sau să înjure!!!) un client este să nu mai folosim acele servicii niciodată. Dar este de ajuns?
Vouă vi s-au întâmplat astfel de faze sau aţi auzit despre cazuri asemănătoare?
Acum pe bune, clipul ăsta e genial. Aşa vorbeam şi noi când eram mici, nu?
Den Bosch (‘s-Hertogenbosch) e un orășel liniștit din Olanda, prin care m-am plimbat câteva ore cu ocazia turneului de tenis despre care am scris in postul anterior. Nu am apucat să fac multe poze.
Șase poze mari și late fix ca șase cai frumoși :)
